Lectia de speranta pe care am vazut-o in Iordania
„Ce vindem azi?” Azi vindem perseverenta. Am vazut oameni care ara dealuri de piatra si am inteles ca speranta nu are nevoie de sol fertil, ci de munca.
In timp ce calatoream prin Iordania, undeva intre drumurile nesfarsite care leaga orasele de desert, am vazut ceva ce mi s-a parut aproape ireal: oameni care arau dealuri desertice. La prima vedere, pare un gest nebunesc. De ce ai munci un pamant care pare ca nu are nimic de oferit in afara de praf si piatra?
Agricultura la limita imposibilului
In Iordania, apa este mai pretioasa decat aurul. Totusi, pe acele dealuri care par complet aride, localnicii profita de putinele ploi de iarna (care seamana cu cele din ianuarie, cand am fost eu in Sinai). Ei ara pamantul pentru a „capta” umiditatea si pentru a cultiva, de cele mai multe ori, orz sau grau de desert.
Este o imagine care te opreste din drum. Intr-o lume in care noi ne plangem daca nu avem semnal la 5G, acolo oamenii se bazeaza pe un plug si pe speranta ca norii vor fi generosi in acel an.
Ce am invatat privind acele dealuri
Acea imagine a plugului care sapa in desert mi-a ramas intiparita in minte din cateva motive:
- Adaptarea: Daca vrei sa supravietuiesti, nu astepti conditii perfecte. Te folosesti de ce ai, chiar daca ai doar piatra si soare.
- Rabdaea: Cei care ara in Iordania stiu ca rezultatul nu vine azi, nici maine. E o investitie de incredere intr-un viitor incert.
- Contrastul: Noi, in telecomunicatii sau in afaceri digitale, cautam mereu eficienta maxima. Ei cauta pur si simplu supravietuirea prin munca bruta.
„O imagine care m-a oprit din drum: brazde proaspete sapate direct in stanca si nisip, undeva prin muntii Iordaniei.”
